Methemoglobinemia cauzată de nitrați și nitriți este o afecțiune gravă care apare atunci când nitratul ingerat este transformat în organism în nitrit. Acesta oxidează fierul bivalent (Fe²⁺) din hemoglobină în fier trivalent (Fe³⁺), transformând hemoglobina într-o formă incapabilă să transporte oxigenul. Ca urmare, apare o lipsă de oxigen (hipoxie) la nivelul țesuturilor și organelor. La sugari, această afecțiune este cunoscută sub denumirea de „sindromul bebelușului albastru”, manifestându-se prin cianoză și colorarea albăstruie a pielii, buzelor și limbii.

Ce procese au loc în organism în timpul dezvoltării methemoglobinemiei?

Alimentele conțin, de regulă, cantități reduse de nitriți, însă uneori pot conține concentrații de nitrați peste limitele recomandate. Principala sursă de risc este apa potabilă contaminată cu nitrați, însă și legumele proaspete pot acumula cantități semnificative atunci când normele privind fertilizarea nu sunt respectate.

În tractul digestiv, nitrații sunt reduși la nitriți, care sunt apoi absorbiți în sânge și reacționează cu hemoglobina. În urma acestei reacții, ionul de fier (Fe²⁺) este oxidat la Fe³⁺, iar hemoglobina (Hb) se transformă în methemoglobină (MetHb), care nu mai poate transporta oxigenul. Astfel, țesuturile și organele nu mai primesc suficient oxigen, ceea ce conduce la hipoxie și la apariția unor manifestări clinice severe.

Care sunt simptomele methemoglobinemiei?

Cel mai caracteristic simptom este colorarea albăstruie a buzelor, patului unghial și a zonei din jurul nasului, motiv pentru care boala este denumită și „sindromul bebelușului albastru”. Afecțiunea poate fi însoțită de simptome asemănătoare gripei, precum greață, vărsături, diaree și slăbiciune generală.

În cazurile severe de hipoxie pot apărea dificultăți respiratorii, amețeli, tulburări de conștiență și aritmii cardiace, care pot avea chiar un deznodământ fatal. Apariția acestor simptome reprezintă o urgență toxicologică și necesită intervenție medicală imediată.

În formele ușoare, când nivelul methemoglobinei rămâne sub 20%, apare cianoza, cu colorarea albăstruie sau brună a pielii și mucoaselor. În formele moderate, când nivelul MetHb este între 20% și 50%, apar amețeli, cefalee, dificultăți de respirație, oboseală și tahicardie. Cazurile severe sunt caracterizate prin tulburări de conștiență, comă, convulsii și aritmii, fiind asociate cu valori ale MetHb de peste 50%. Concentrațiile care depășesc 70% sunt aproape întotdeauna letale.

Cine este cel mai expus riscului?

Apa cu un conținut ridicat de nitrați este deosebit de periculoasă pentru sugari, deoarece sistemele lor enzimatic și imunitar nu sunt complet dezvoltate. Consumul de apă bogată în nitrați, cum este apa din anumite fântâni, trebuie evitat, la fel ca și consumul excesiv de alimente cu conținut ridicat de nitrați.

Cel mai mare risc apare atunci când formulele de lapte pentru sugari sau alimentele destinate acestora sunt preparate cu apă contaminată cu nitrați. În aceste condiții, chiar și un produs alimentar de foarte bună calitate poate deveni o sursă de methemoglobinemie. Din acest motiv, Organizația Mondială a Sănătății recomandă să nu se administreze sugarilor apă de proveniență necunoscută sau apă provenită din surse nesigure.

Tratamentul methemoglobinemiei constă în administrarea unor medicamente care reduc fierul trivalent (Fe³⁺) la forma sa bivalentă (Fe²⁺), restabilind astfel capacitatea hemoglobinei de a transporta oxigen.

Care sunt limitele admise pentru nitrați și nitriți în apa potabilă?

În majoritatea țărilor, concentrația maximă admisă de nitrați în apa potabilă este de 50 mg/l, valoare bazată pe recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și ale altor organisme internaționale.

Pentru nitriți, concentrația maximă admisă în apa potabilă este de obicei 0,5 mg/l. Nitriții pot proveni din transformarea nitraților, dar pot ajunge și direct în apă ca urmare a poluării industriale sau agricole.

Ce alte riscuri prezintă consumul excesiv de nitrați și nitriți?

Pe lângă methemoglobinemie, expunerea îndelungată la concentrații ridicate de nitrați și nitriți poate crește riscul apariției unor forme de cancer. În organism, acești compuși se pot transforma în nitrozamine, substanțe cu potențial cancerigen.

Nitrozaminele se formează în special în mediul acid al stomacului, unde nitriții reacționează cu aminele prezente în alimente sau în organism. După absorbție, aceste substanțe pot ajunge în diferite organe și țesuturi, unde pot contribui la apariția unor procese patologice.

Ce alimente pot conține cantități ridicate de nitrați?

Conținutul maxim admis de nitrați din legume este reglementat prin standarde europene și internaționale, însă valorile diferă în funcție de specie și de țara de proveniență.

Legumele cu cel mai mare conținut de nitrați sunt:

• spanacul;
• salata verde;
• rubarba;
• alte legume cu frunze verzi.

În cazul acestora, concentrațiile pot ajunge la aproximativ 3000 mg/kg. Varza și conopida pot conține până la aproximativ 2000 mg/kg.

Alte alimente care pot conține nitrați și nitriți sunt:

• mezelurile și produsele din carne procesată (cârnați, șuncă, salamuri);
• murăturile;
• produsele afumate;
• diverse preparate conservate cu ajutorul nitriților și nitraților.

Aceste substanțe sunt utilizate frecvent ca agenți de conservare pentru prevenirea alterării produselor și pentru menținerea aspectului și culorii acestora.