În domeniul producției de alimente, în așa-numitele spații curate trebuie asigurat aer cu conținut scăzut de germeni și fără microorganisme patogene. Aerul contaminat poate servi ca sursă de contaminare pentru produsele semifabricate sau produsele finite.
Încărcarea microbiană a aerului dintr-o anumită încăpere poate fi determinată atât calitativ cât și cantitativ folosind metode de cultură. Proba de aer necesară pentru test poate fi prelevată cu un dispozitiv de prelevare de probe cu aspirație sau prin metoda de sedimentare.
Parametrii de testare
În comparație cu metoda tradițională de sedimentare, prelevatorul prin aspirare este o soluție mult mai sensibilă pentru detectarea contaminării microbiene în aer. În timp ce metoda sedimentării are o limită minimă de detecție de <52 unități formatoare de colonii/m3, metoda aspirației are o limită minimă de detecție de <10/m3. În industria alimentară, metoda aspirației este recomandată pentru prelevarea de probe de aer în zonele cu număr foarte scăzut de germeni.
Principalele cauze ale alterării alimentelor sunt mucegaiurile și drojdiile, a căror prezență în număr mare în alimente accelerează procesul. În consecință, este important să se asigure un număr scăzut de drojdie și mucegai în spațiul aerian și pe suprafețe (de exemplu, suprafețele materialelor de ambalare) în timpul producției alimentelor. Conform legislației în vigoare, numărul de mucegaiuri din aerul spațiilor de producție alimentară nu trebuie să depășească 300 pe metru cub de aer (Ord. M. Sănătății 976/1998).
Numărul total de bacterii din aer se referă la numărul total de microorganisme care pot fi detectate din proba de aer. Este un indicator general al igienei unui eșantion de aer. În conformitate cu legislația în vigoare, numărul total de bacterii din aer în spațiile de producție alimentară nu trebuie să depășească 600 pe metru cub de aer (Ord. M. Sănătății 976/1998).